Sunt pasionată de mitologie de când mă știu. Ca orice copil crescut în București la bloc, nu aveam altceva mai bun de făcut decât să citesc povești, în care am ajuns să cred cu tărie până azi. Și nu am nicio intenție să mă despart de acest coping mechanism. Însă atunci când vine vorba de mituri vestimentare …
Am observat în cei aproape 10 ani de activitate că poveștile astea nu fac decât să ne îngrădească libertatea de exprimare în ceea ce privește imaginea. Asta m-a făcut să pun la îndoială câteva dintre cele mai vehiculate mituri vestimentare, care astăzi n-ar mai adormi nicio prințesă. Nu vreau neapărat să îți schimb părerile, mă interesează mai mult să te pun pe gânduri.
„Nu am nimic de îmbrăcat.”
E posibil să nu ne cunoaștem personal, dar îți promit de aici, din fața laptopului meu, că ai chiar multe variante. La un moment dat, pe internet, a apărut un concept pe care îl găsesc adorabil: „Shopping în propriul dulap”. Ce presupune? O nouă viziune asupra pieselor de zi cu zi. Adică să le combini altfel decât ai făcut-o până acum.
Poate că nu o să îți vină șapte idei minunate din prima, dar ține minte că nu ești la examen. Scopul îmbrăcatului nu e să te prezinți în fața unei comisii de judecată, Anna Wintour e și departe, are și foarte multă treabă. Relaxează-te și nu te feri să consulți câteva surse de inspy, cum ar fi Pinterest.
Cum ai defini felul în care te îmbraci? Alege cuvintele-cheie, dă un search și lasă-ți creativitatea să lucreze pentru tine. Să te inspiri nu înseamnă să copiezi și să renunți la tine, în consecință. Înseamnă doar să pornești rotițele. Spor!
„Hainele și cumpărăturile aduc fericire.”
Ba nu. Ce aduce plăcere e modul în care fac să te simți. Vorbim despre mirajul noului și al posibilității de a o lua de la capăt cu pași mici, chiar și prin intermediul unei pungi pline cu haine. Dar aș vrea să îți atrag atenția că fericirea și plăcerea sunt două lucruri diferite, între care a fost pus semnul egal prin anii ’50, în încercarea de a crește vânzările pe Fifth Avenue. Nu pica în plasa asta (pun intended).
„Îmi cumpăr scump că e mai bun.”
Ce înseamnă scump în zilele noastre? Să dai mulți bani pe haine? Să fie făcute cu prețul unor vieți? Fabricarea lor să presupună un consum uriaș de apă? Să aibă un logo impresionant la vedere? „Scump” de multe ori a venit la pachet cu ideea de „prestigiu”. Dar stilul nu e de vânzare niciunde în lumea asta mare și frumoasă. Hai să începem să vorbim mai mult despre calitate și mai puțin despre bani. Da, calitatea are un preț, dar e unul corect doar atunci când eticheta corespunde cu realitatea.
Nu te ajută un pulover din 80% poliester, 15% vâscoză și 5% lână, chiar dacă are un logo auriu, în formă de „V” aplicat pe tiv, disponibil la 1400 euro. Acest „5% lână” înseamnă că pisica mea a binevoit să se așeze câteva secunde pe pulover și gata, s-au îndeplinit procentele. Îți spun sincer că e mai cinstit să cauți un pulover din lână într-un SH sau într-un vintage store.
Da, n-o să scrie pe tine nu-știu-ce, dar gândește-te de ce ai vrea să te asociezi cu un brand. Cine te crezi tu că te judecă? Și mai important de atât, când te-a sunat ultima dată acest judecător să te întrebe de sănătate?
„Mă îmbrac în negru ca să par (mai) slab/ă.”
Ăsta e unul dintre preferatele mele, mai ales că eu nu prea ies din negru. De ce? Pentru că așa a fost să fie, am găsit pe la 13 ani confort în eternul abis al detergenților pentru lucruri negre. Că rock în adolescență, că mister atunci când aveam 20 de ani, că lucrez cu prea multe culori și uneori obosesc, că acum, pur și simplu, mă definește. Dar niciodată pentru că slăbește.
Negru nu slăbește, nu subțiază, nu face nimic din toate astea. Crede-o pe sora ta, Morticia, aici de față. Uneori, o pată mare neagră e mai intrigantă decât o mare de roz.
Ah, o croială corectă da, face minuni în ceea ce privește iluziile optice. Dar please ieși din chestia asta și fă-ți curaj să te uiți calumea în oglindă să vezi câtă frumusețe e acolo, indiferent dacă ești Team Barby sau Team Wednesday.
„Nu pot să port X culoare pentru că sunt brunet/ă.”
Mai exact, care nuanță dintre cele 70000 ale unei culori consideri că nu îți vine bine? Există, într-adevăr, câteva reguli cromatice de care să ții cont pentru a-ți pune în valoare trăsăturile și pentru a exprima ce îți dorești printr-o ținută. Dar e dificil să decretezi că nu poți purta ceva doar pentru că așa zice teoria.
Hai să luăm culoarea anului 2025, Mocha Mousse. Dacă mă întrebi pe mine, nu are cum să nu îți vină bine. Nu pot să îmi imaginez un subton de piele căruia să nu i se potrivească această combinație de bej cu roz (roșu+albastru+alb) în care există un strop de galben și unul de gri. Doar că.. e o nuanță pe care o găsesc funcțională doar pe materiale prețioase (mătase, cașmir, catifea). Cel mai simplu mi se pare de integrat în make-up.
Am vorbit despre Mocha Mousse și AICI, unde am dat câteva sugestii legate de cum să purtăm nuanța în ținute de zi cu zi.
„Minimalism = sofisticat”
Minimalismul, pentru mine, e top of the top. E ceva ce m-a enervat din prima secundă de popularitate. Nu cred că există ceva mai ipocrit decât această impresie de minimalism. Niciun „minimalist” dintre cei pe care i-am cunoscut eu nu e așa ceva, dar îi place să o spună ca și cum ar fi vreun titlu de mare noblețe. Doar pentru că ai o estetică anostă nu înseamnă că ești minimalist. Excesul e mai sincer decât această fandoseală. Pentru sugestii și reclamații.. N-aveți idee cât iubesc un scandal bun.
Te invit să îmi citești argumentele AICI.
„Pantofii salvează o ținută.”
Da, doar că „Unde nu-i cap, vai de picioare.” În primul rând, care e amenințarea? De la ce necaz o salvează?
E adevărat că o pereche de pantofi nepotrivită poate anihila farmecul unui look, dar e valabil pentru orice alt detaliu dintr-o ținută. Chiar și pantofii potriviți pot face asta, dacă nu sunt îngrijiți corespunzător. Pe de altă parte, o pereche nouă de teniși Converse parcă nu are haz…
Și am mai am văzut niște situații care mi-au dat cu virgulă. Nu știu dacă ai probat vreodată o pereche de Louboutin, dar în circa 20 de minute picioarele tale sunt mov. E horror. Poți să ai ținuta ținutelor, picioarele în cangrenă aduc după ele o grimasă care îi ia pe șira spinării și pe ceilalți.
Cu pantofii e foarte complicat, într-adevăr. De asta fiecare dintre noi strânge mici colecții care nu par să ne satisfacă niciodată. E aproape la fel de greu să găsești perechea perfectă de pantofi pe cât e de complicat să găsești partenerul ĂLA de viață.
Înțelegi acum de ce nu renunț eu la povești? Păi nu știa ea, Cenușăreasa, cum e cu pantofii? N-avea ea o garderobă minimalistă?.. Nu cumva de la ea o fi pornit treaba asta cu „Mituri vestimentare”? Oare ce ar zice Venus despre ele?
Foto: Cover: arhiva personală; pozele din articol: pexels.com