Despre mine – Ce și unde, cum și de ce

Despre modă pot vorbi oricând, oricât și cu oricine, mă rog, cu oricine e dispus să asculte cel puțin 3/4 de oră, căci dacă istoria costumului nu s-a grăbit niciunde, de ce am face-o fix noi în cadrul unei discuții de plăcere, despre frumos? 

Cu toate astea, nu sunt unul dintre oamenii care au știut din fașă că vor să facă modă, ba chiar am descoperit destul de târziu că asta poate fi soluția pentru cele mai multe dintre pasiunile mele. Dar e adevărat că, atunci când am început să desenez, aveam cam 3 ani, mi-a spus mama că obișnuiam să încep cu rochia și apoi să atașez și prințesa, desigur, care musai avea și un castel în spate. 

Unde am învățat: 

După ce am crezut 5 ani că arhitectura e drumul pe care trebuie să îl urmez, după 2 ani de pregătire destul de intensă, cu vreo 2 săptămâni înainte de Bac am deci că nu, GD-ul nu e pentru mine, deci arhitectura nu e pentru mine, așa că am intrat vis-a-vis. Și nu am regretat nicio secundă, chiar dacă orice am făcut în timpul școlii, am ajuns cumva tot pe la arhitectură, prin biblioteca lor, pe la un curs sau, pur și simplu, la magazinul de la facultatea lor. Îmi plăceau enorm interioarele, îmi plăceau materialele, îmi plăceau culorile și, culmea, îmi plăceau și oamenii care trăiau cu ele, mai ales atunci când începeau să spună povești. Iar de dragul poveștilor, am adorat Facultatea de Litere (2011-2014) în special orice ținea de Studiile Culturale și de micile incursiuni în Antropologie. 

Așa că mi s-a părut destul de firesc să mut decorul și povestea mai aproape de om, mai exact pe piele, adică în spațiul care spune atât de multe despre noi. Și pentru că nu am putut sta departe de imagine, am studiat la masterat Teoria și Practica Imaginii în cadrul Centrului de Excelență în Studiul Imaginii (2014-2016), acolo unde, în încheiere, am predat și prezentat o lucrare de disertație despre Modă de la muzeu, la stradă. Cool, nu? 

A propos de muzeu, îmi place cam tot ce e vechi, vechi as in Renașterea italiană, dar nu numai. Pictura este una dintre artele mele vizuale preferate, uneori, când am starea necesară, o și exersez, însă fotografia mă fascinează în egală măsură. Poate că de asta, pe undeva, multe dintre conceptele mele editoriale sunt destul de picturale, iar personajele sunt, în general, inspirate de posturile din tablouri. Nu refuz categoric nici zona comercială, mai ales că, în zilele noastre, chiar și acolo ne permitem puțină visare out of focus

Totuși, am studiat un pic și modă în cadrul unei școli pentru că m-am gândit că tot ce învăț singură are nevoie de o calificare. Așa că m-am înscris la Universitatea Populară Ioan I. Dalles, la cursul de Design vestimentar – Modă și Costum (2014-2015), de unde am obținut o diplomă pe care scrie, un pic cam tehnic după gusturile mele, „Creator Proiectant îmbrăcăminte” (da, este o școală de stat, diferită de DallesGo). Important e că acolo am învățat cum se face o colecție, de la studiul tendințelor, la mici strategii de marketing. 

Unde am aplicat: 

Primul meu job a fost unul foarte fancy, la care nici măcar nu am îndrăznit să visez. De asta îmi place să spun că I’ve got this Cinderella story (pentru că, literalmente, atunci când m-a sunat Mara  Coman să mă cheme la interviu, spălam covorul din sufrageria bunicii…) Dintre toate școlile superbe pe care le-am făcut, Marie Claire a fost parcă cea mai bună. Sau acolo am aplicat tot ce am învățat vreodată, ba chiar a trebuit și mi-a făcut multă plăcere să învăț mult mai mult și să îmi doresc mai mult, de la fiecare text și de la fiecare imagine pe care am conceput-o ca fashion editor. Din aprilie 2015 și până în decembrie 2019, cred că am dedicat 70% din timp edițiilor în care mi-am pus de fiecare dată o parte din suflet, restul de 10% l-am păstrat pentru The Dramaaa, iar 20% pentru răsăritul din Vamă și pentru festivaluri sau concerte. În paralel, pentru câteva ediții din Beau Monde am făcut exact același lucru, iar acum o fac cu aceeași dedicare pentru A List Magazine, unde îmi puteți citi articolele săptămânal în online și în fiecare ediție din print. 

Și pentru că în tot timpul ăsta am cunoscut oameni extrem de creativi și de faini, cu care m-am și împrietenit, am avut norocul de câteva proiecte personale, care-mi plac tare mult. Așa se explică editorialele din revistele internaționale sau diversele colaborări cu alte titluri locale sau cu designeri cu care am lucrat pentru campaniile de sezon ale brandurilor lor. 

Dar am pornit de la oameni, de care uneori am senzația că vreau să cam fug… Nu știu dacă, de fapt, e chiar așa. Pentru că de câte ori s-a întâmplat să lucrez cu o persoană pentru garderoba personală sau pentru imaginea publică, mi-am dat seama că fiecare dintre noi este un univers, cu multe issues, bune și foarte bune. Iar acolo unde e poveste, well, mi-e și frică să număr de câte ori am folosit cuvântul ăsta acum. Cum arta a fost mereu foarte sensibilă la imaginea femeii, well… și, desigur, influențată de cariera bunicii, care timp de 40 de ani s-a dedicat repertoriului feminin, cu minuțiozitate și cu tot ce a știut mai mult, mai bun și mai frumos, permanent accesorizată cu acul, cu ața și cu degetarul, cred că nu e chiar de mirare că am cam ales aceeași cale și cam tot studiul meu s-a dedicat istoriei modei feminine, cu mici abateri, pe ici, pe colo.

Și sper că the very best is yet to come

PS Mă mai găsiți zilnic pe Instagram

Foto: arhiva personală

Andreea Leța
Posts created 31

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Begin typing your search term above and press enter to search. Press ESC to cancel.

Back To Top