Acum câteva sute de ani, Henric al VIII-lea ar fi fost capabil să te decapiteze dacă nu îi plăcea outfitul tău. Din fericire, cine ar face-o în zilele noastre, nu are nici statutul și nici nu își asumă ilegalitatea, însă cred că e bine totuși să știi una, alta, despre dress code-uri.
Se întâmplă să ajung foarte des în contexte destul de aglomerate, unde îmi dau seama, aproape de fiecare dată, că indiferent ce e trecut pe invitație după „dress code:”, lumea se îmbracă tot cum știe sau cum apucă. Cineva mi-a spus la un moment dat că „Eh, ție n-ar trebui să îți pese de dress code, ești stilist”, iar asta m-a intrigat un pic. Dacă cineva s-a gândit să menționeze cum ar trebui să vină oamenii îmbrăcați la un eveniment, înseamnă că se intenționează crearea unei anumite atmosfere. Când mai mult de 30% dintre participanți încalcă această convenție, apare o discrepanță, deci multe, multe, multe bisericuțe și un aer tensionat, contrar dorințelor organizatorilor.
Dress code-ul nu este o uniformă, ci un act de uniformizare, iar asta n-ar trebui să ne supere. Să aparținem unui moment, unui loc și unui grup de oameni e cam tot ce încercăm să facem în viața de zi cu zi, prin toate mijloacele, job, hobbies, rutină etc
Ca să eviți genul de situație în care ori ești underdressed ori dimpotrivă, iată care sunt codurile despre care ar trebui să știi prin ce sunt definite și căror tipuri de evenimente corespund, dincolo de lucrurile supercalifragilistice pe care le mai auzi pe la TV.
Adevărul e că există extrem de multe coduri, gândește-te numai la zonele islamice în care anumite ținute sunt ilegale sau la evenimentele specifice cum ar fi Royal Ascot, unde bărbații trebuie să poartă un outfit compus din elemente foarte specifice. Nu mă voi referi la acelea, ci la codurile de care te lovești nu chiar zi de zi, dar măcar cât să treci de sezonul nunților. Așadar, în ordine descrescătoare, de la cel mai pretențios la cel mai de casă:
White tie – adică atunci când te întâlnești cu Regina
E foarte, dar foarte, puțin probabil ca vreunul dintre noi, muritorii de rând, să avem de-a face cu o situație white tie. Dar dacă o pățești, să nu uiți mănușile acelea până la coate, rochia cu crinolină și colierul din perle al bunicii lui Henric mai sus menționat. Ca bărbat, sincer, mai bine stai acasă. Dacă ești din Europa, îți trebuie pantalonii aia cu vipușcă dublă, iar dacă ești din America, e suficientă una, musai frac, cămașă cu butoni, ai prins ideea.
Black tie – adică așa cum te îmbraci la Oscar sau la o premieră la Operă
Dacă nu la Oscar, măcar la un bal caritabil prezentat de un ambasador sau o personalitate ceva mai remarcabilă. Rochie lungă fină și care să arate scump în cazul ei, smoching în cazul lui. Știi tu, cu manșetele ieșite 2 cm de sub mâneca sacoului, pantofi din piele lăcuită și pantaloni măsura ta. Adică ce poartă Charlize Theron și Tom Ford.
Business formal – adică ce ar trebui să poarte Mr. President
Cu cât costumul e mai închis la culoare, cu atât de mai formală întâlnirea. Costumul trebuie să fie perfect și în cazul ăsta, însă poți purta un model clasic, un pic mai normal, nu unul cu revere satinate sau catifelate ca mai sus. Pentru doamne, codul înseamnă rochie business, de obicei rochia-creion e considerat un model potrivit, cu sacou neapărat și cu pantofi, nu cu sandale. Practic, cam tot ce ai văzut la Michelle și la Obama. Se poartă în caz de diplomație.
Semi-formal – adică ce porți atunci când te întâlnești prima dată cu viitoarea soacră
Frumos, decent, elegant, dar nu chiar ca la Oscar. Cât să facă impresie. Calci cămașa/rochia, nu îți arăți gleznele sau buricul și ai grijă să te și comporți pe măsură. Dintre toate, semi-formal e codul pentru care orice faci nu e bine, deci măcar fii simpatic/ă sau angajează un stilist. Tot acesta e codul perfect pentru teatru.
Cocktail – adică sexy-balamucul care (nu) ar trebui să existe la nicio nuntă
Da, la nuntă, de obicei, vorbim despre un look cocktail. O rochie fancy, mai lungă sau mai scurtă, niciodată vulgară, o pereche de sandale cu barete și cu tocul pe care îl vei regreta în următoarele trei zile, poate ceva cu paiete sau cu pene, iar pentru partener, un costum clasic sau ceva mai excentric, poate un mix senzațional de registre.. ceva care să te avantajeze, în orice caz. Ah, da, aici nu se numără niciodată paietele pentru că, vorba aia, how much is too much!?
Business casual – adică nici prea, prea, nici foarte, foarte
Ne place acum să îi spunem „smart casual” și e stilul de corporație, mai ales atunci când cuvântul ăsta nu are sens peiorativ. E stilul băieților ălora smart de tot, care știu și să petreacă. Deci clasic, englezesc, nu pui ștrasuri, eviți logo-urile, fustă să ajungă aproape de genunchi, dar mai bine porți niște pantaloni conici cu o pereche de botine super cool.
Casual – adică așa cum te îmbraci când crezi că nu te vede nimeni
Stilul tău personal este cel mai bine conturat de codul casual, pe care îl porți zi de zi, mai ales atunci când te relaxezi. Jeanși, teniși, tricouri sau piesele vintage pe care le adori, tot ce te definește cu adevărat și nu te incomodează. Casual e atunci când chiar te bucuri de viață, de asta mereu trebuie să ai grijă să nu te bată balerinii noi. De altfel, tot aici la casual, ai voie să ții un pic cont de tendințe, fără să-ți trădezi stilul.
Acum că ne-am lămurit, nu înseamnă că ar trebui să știi cum să te îmbraci și pentru MET Gala. Dar stai chill, nimeni nu prea știe, de asta ne distrăm în fiecare marți din luna mai. Hugs and kisses!
Foto: pexels, unsplashed
