Dacă Fashion Week e ceva ce-mi surâde mai degrabă din fața laptopului decât în persoană, Design Week are altă valoare. Iar zilele astea sunt cu un pic din suflet la Milano, unde se întâmplă cel mai mare eveniment de design din lume. Bamboo Encounters este treaba cu care s-a prezentat Gucci anul acesta. Iar la întrebarea „Cine v-a lucrat aici?” am mai jos răspunsul.
Am crescut cu review-urile lui Suzy Menkes de la săptămânile modei, cred că de fapt așa am învățat să scriu. Uneori mă gândesc că tot din recenziile ei am început să învăț să și citesc, inclusiv imagini, pentru că descrierile alea erau, pur și simplu, altceva, un fel de sare, piper și un strop de chimen al presei de specialitate, în care întotdeauna avea grijă să strecoare o poveste care dădea cu totul și cu totul alt sens acelor colecții. Bine, la momentul adolescenței mele, prezentările încă aveau sens. Ceea ce acum, când oricum chiar și modelele sunt pe cale să fie înlocuite de avataruri artificiale, nu știu cât de inteligente dpdv al business-ului long-term, ideea de fashion week mi se pare un moft. Mai ales că presa oricum a ajuns să fie cam ultima pe listă în cadrul acestor evenimente de specialitate. În fine, ascultăm și nu judecăm, nu?
Însă la Milan Design Week pare că treaba stă un pic altfel. Mai autentic, mai on point când vine vorba de creatori și public, și, nu în ultimul rând, văd destul de multe lucruri frumoase care mă inspiră. Pe scurt, mi-ar fi plăcut să văd pavilioanele în realitate, dar e ok și de la distanță. Mai ales atunci când totul e surprins și transmis ca la Gucci. A propos…
După o schemă care ori epic fail-ul istoriei, ori e salvarea pe care n-a anticipat-o nimeni (mă refer, desigur, la instituirea lui Demna pe postul de director de creație în locul wannabe-ului de Sabato de Sarno, n-am nimic cu el, dar Tom Ford la Gucci a fost un fenomen și trebuie să fii cel puțin naiv, al naibii și mega ambițios să crezi că poți reproduce vreun capăt de tiv… ) Gucci pare că excelează în alte domenii. Cum ar fi curatoriatul. Și dacă stai să te gândești, pe bune acum, în afară de nostalgicii care oricum fac shopping la vintage-urile alea faine, nici Mefisty nu mai poartă Gucci.
Iar Bamboo Encounters e ceva chiar aparte. Superb. Magic. Când văd pozele alea de instagram, mi se inundă papilele cu gust de ananas, atât de mișto mi se pare. Ideea a plecat de la cum au fost integrate elementele din bumbus în designul original al genților din 1947 (o parte dintre ele sunt expuse și la Museo Gucci din Florența). Pentru că cel de-al Doilea Război lăsase urmări pe toate planurile, pielea trebuia economisită pe cât posibil, astfel că bambusul a devenit un substituent pentru mânere nu doar foarte practic, ci și estetic.
Astăzi, bambusul este leit-motivul unui pavilion care adăpostește lucrările a peste 50 de artiști și artizani, care lucrează în diverse tehnici de prelucrare a sticlei sau a aluminiului, prin care integrează legendarul element. De la instalații ce reconstituie modele de genți specifice începuturilor Gucci în arta marochinăriei, transformate acum în corpuri de iluminat, la piese ample de mobilier, Gucci are unul dintre cele mai spectaculoase pavilioane de la Milano zilele acestea, expoziție curatoriată de arhitectul Ippolito Pestellini Laparelli.
Preferatele mele sunt piesele create de Sisan Lee, care a integrat bambusul într-o serie de corpuri din aluminiu. Ce-mi place, de fapt, este materialitatea obiectelor, prezentate foarte stylish pe un fundal verde, exact în nuanța frunzelor de bambus. O altă lucrare specială este fântâna creată de Anton Alvarez. Toate lucrările se află în incinta Chiostri di San Simpliciano, o locație exact așa cum te aștepți să fie ceva din Italia. Un pic monahic, că nah, foarte laic, că deh, cu arcade, coloane, coridoare și alte minuni din astea.
Poze de la Bamboo Encounters sunt peste tot, pe site-ul Gucci (link mai sus), pe Instagram-ul Gucci, eu am preluat de pe contul de Facebook al brandului, ce să zic, nici măcar anxietatea mea socială nu mă optește să zic că mi-ar fi plăcut să fiu acolo măcar pentru câteva ore. În tot cazul, e foarte amuzant cum am fugit eu de admiterea la Arhitectură înainte de examen și orice aș face, parcă sunt menită să mă întorc cumva la asta..
Foto: Facebook/Gucci