Am o relație specială cu tot ce poate însemna un cadou. În măsura în care-mi place să dăruiesc, e destul de complicat să nimerești sau să mă surprinzi foarte plăcut, dar uneori se poate. Fiind genul de persoană care se află în purgatoriul „Totul sau Nimic”, mai exact, nu-mi lipsește absolut nimic, dar nu am o grămadă de lucruri, m-am cam obișnuit să îmi fac singură cadouri spontan. Am o slăbiciune pentru cărți, poate chiar mai mare decât pentru accesoriile retro și vintage, îmi plac deserturile artizanale și, desigur, țoalele. Însă frecvent cadourile ajung la mine sub forma pachetelor de PR. Iar astăzi am primit unul care mi-a amintit de o vacanță foarte dragă. Made in Italy, cum altfel!?
Cu toate că primesc tot felul de lucruri, produsele cosmetice proaspăt lansate ajung rareori la mine, direct cu numele meu pe ele. Dar, din bunăvoința redactorilor de beauty, de-a lungul anilor am avut privilegiul să am truse întregi cu tot felul de minuni pe care nici nu știu dacă le-am folosit corect. Cert este că mi-au plăcut întotdeauna ambalajele frumoase, noi, care ascund pudre, blush-uri cremoase, dar, mai ales, chestii de dat pe buze. Mi-e un pic rușine să mărturisesc cam câte glossuri, balsamuri, rujuri… se află în sertarul cu makeup, însă dacă ar exista un ”Culb al Cumpărătorilor Anonimi de Glossuri”, aș fi un caz foarte special. În fine.
Poate că am fascinația asta pentru produsele de beauty și pentru că nu am crescut cu ele. Mama se machia foarte rar când eram eu copil, iar când o făcea, ghici ce, era un makeup natural, aproape invizibil. Nu am nici cultul cremelor, al tratamentelor, al tuturor nebuniilor, dar, dintr-o fericire chiar mare și conștientizată încă din adolescență, nici n-am avut nevoie. Dar anul ăsta s-a întâmplat ceva.
La 32 ani am început să iau în calcul că poate ar fi momentul să încep să folosesc măcar câteva produse pentru hidratare. Drept pentru care mi-am cumpărat o gamă întreagă, pe care chiar o folosesc. Uneori. Însă oricând simt nevoia să-mi ridic moralul, mă machiez. Chiar și când stau acasa. Și cum mi-am petrecut ultimii nouă ani expusă la makeup de calitate, realizat de cei mai importanți artiști de la noi, am furat câtă tehnică am putut. Știu un singur machiaj, aplicat exclusiv prin tapotare (blink blink), pe care, în funcție de momentul zilei, îl accentuez mai mult sau mai puțin. Cert este că dacă acum câțiva ani îmi plăcea să am 15 miliarde de pensule și de produse, acum chiar mă simt excelent cu ceva light.
Iar astăzi, pentru că, de fapt, de aici am pornit, am primit pachetul perfect, cu numele meu pe el. Ceva din recipientele aurii și beige mi-a amintit de momentul în care am depășit pragul. 30, Bari 2022. Vacanță.
Era incredibil de cald pentru începutul lui iunie, ideal de puțini turiști, mergeam zilnic în câte o excursie, iar seara ne păstram timp să ne plimbăm printre casele localnicilor care ori preparau orrichette, ori jucau Scopa. Era lună nouă, exact faza lunii sub care m-am născut, pe care mama mi-a oferit-o cadou în colierul din aur pe care nu prea l-am mai dat jos. Veneam după o relație încheiată brusc și anapoda, care încă nu mă lăsa să-mi stilizez stările mele așa cum voiam. Nici la față nu putea să mă schimb prea tare, așa că am folosit doar ce era foarte lejer, cum am înțeles că trebuie să abordezi și emoțiile. Un blush, un tuș și un balsam de buze. Atât.
Eram în altă parte când am descoperit KIKO Milano, un brand italinesc (ofc!) fondat prin anii ’90. Primul produs pe care l-am cumpărat de la ei a fost un fard de ochi la limita dintre gri și vinețiu, pe care l-am folosit mai mult pe post de blush, pentru că cine-i Wednesday? Ideea e că ai toată libertatea să te joci cu produsele astea, exact așa cum faci cu accesoriile și cu hainele. Important e să-ți păstrezi stilul, care, da, e suma tuturor detaliilor, inclusiv a celor legate de machiaj.
M-a surprins plăcut tot pachetul KIKO Milano Gold Reflections, din care nu lipsește nimic: nici blush-ul, nici tușul waterproof (care are două capete, unul în formă de marker, unul clasic), mascara pentru serile alea super senzuale, un stick foarte fin și cremos pentru contour, un gloss cu reflexii de sirenă (CCCiiiiaaaaooo!!!) și, desigur, un balsam de buze (dublu CCCiiaaao!!!) Am înțeles foarte clar că machiajul nu poate ascunde emoții, dar le poate genera, așa că mulțumesc KIKO Milano și Pandorra Story Style.
Nu știu dacă mă pricep să folosesc stickul ăla de contour, dar precis știu pe ce să apăs pentru un zbor pe ruta București – Milano pentru o nouă vacanță. Poate tot ca un mic cadou, dar mai la toamnă.
Foto: arhiva personală